What meets the eye sau oameni, forme si culori

In viata, intalnesti tot felul de oameni de toate formele: mai mici, mai mari, mai rotofei sau in orice alta forma ti se prezinta ei.

Caci asta vedem, ce ni se ofera sa vedem. Si acceptam imaginea, acceptam superficialul, care a devenit parte din noi.

Insa uneori, aruncam o privire mai atenta, incercand sa facem un efort, caci dupa atata superficialitate a vedea mai departe e deja efort si nu necesitate. Si avem uneori surpriza sa fim surprinsi de ceea de vedem sub mantaua cu care ne invelim in fiecare zi, sub masca pe care o afisam.

Gasim oameni mai frumosi si mai colorati la interior si nu ne-am astepta din partea lor. Sau dimpotriva, vedem tonuri inchise in interiorul oamenilor colorati caci stiu sa isi ascunda intunericul. Intalnim oameni ce ni se par mici, dar o privire mai atenta descoperim niste giganti in marinimie, atitudine, empatie fata de ceilalti. Oameni pentru care ceilalti reprezinta motivul de a trai si nu mijlocul prin care supravietuiesc.

Vreau sa cred in continuare – in naivitatea-mi caracteristica- faptul ca am in preajma oameni echilibrati, oameni care au nuante apropiate si la interior si la exterior si se simt bine cu ei. E normal sa nu fim toti la fel, dar oare contrariile chiar se atrag sau cine se aseamana se aduna? Unde e adevarul?

Time will tell…