Wishlist

Nu am scris de atat de mult timp aici, ca aproape am uitat cum se face….insa cred ca imbolbul de care aveam nevoie pentru a reincepe l-am primit azi dimineata de la bunul meu prieten Laur.

A avut curajul sa arate lumii dorintele lui cele mai mari. A avut curajul sa o faca in fata tuturor, asumandu-si riscul de a primi atat laude cat si replici mai putin magulitoare, deranjante poate.

Dar firea sincera si calma a sa, va sti sa le deosebeasca si sa faca diferenta. Va sti ca ceea ce a scris face parte din el si din ceea ce reprezinta.

Te felicit sincer, Laur si cred ca ar trebui sa iti urmeze mai mult exemplul…caci cartile de specialitate ne invata sa punem pe hartie, la vedere, dorinte, planuri si vise pentru a fi siguri ca faptele noastre zilnice au ca finalitate realizarea lor.

The Lady

Contradictii

Un candelabru. Cu multi turturi. Multi, nu poti sa ii numeri. Lumina tremuranda.

Uneori isi arata splendoarea luminand atat de puternic incat te lasa sa vezi si ce e imprejur. Alteori abia reusesti sa deslusesti franturi cat sa te ghideze sa mergi mai departe.

Din cand in cand, cate un tremur puternic mai sparge turturii. Uneori cate unul, dar de cele mai multe ori cate 2-3. Dar de fiecare data, acestia completeaza imaginea magica a candelabrului. Pentru ca stiu ca lumii trebuie sa ii oferi o imagine perfecta. Sa ascunzi lipsurile si sa arati ansamblul.

Pentru ca lumea vede exteriorul si nu interiorul. Pentru ca aparentele si superficialitatea primeaza. Pentru ca uratul nu e pe placul semenilor, acestia doresc o imagine de basm. Chiar si atunci cand candelabrul nu mai are sustinere si e aproape de prabusire, trebuie sa isi adune resursele si sa straluceasca. De dragul lor…

Rochia cade usor de pe trupul incarcat de ziua plina, miscarile sunt mecanice, iar bijuteriile suna greu in caseta. Pantofii cu tocuri chinuitoare zac aruncati langa cutie. Alta rochie imbraca trupul, o alta destinatie.

Acasa…patul confortabie imbie la relaxare. Caci maine, de fapt azi, curcubeul trebuie sa straluceasca. Macar putin…Pentru restul , dar in primul rand pentru mine.

Comeback

Tags

accent, lipsa de timp, prioritate, revenire

Zgomote infernale imi “mangaie” simturile intr-un weekend in care mi-am promis sa ma trezesc tarziu. Ridic cu greu capul de pe perna. Lumina ma deranjeaza crunt cand ridic usor masca de pe ochi. Si toate starile astea dupa o noapte dormita, fara petreceri. Incerc sa ma dezmeticesc si sa aflu sursa enervarii mele matinale, pe care o descopar rapid la vecina de langa: se monteaza interfoanele. Uitasem complet.

Nimeni acasa. Deci nu mai pot sa dorm. Si nu e decat 11 dimineata.

Deschid TV-ul, il las pe HBO, pare interesant tipul din film, are un accent placut. Imi plac oamenii cu anumite accente, imi place sa ii ascult pe britanici, pe irlandezi si chiar si  pe francezi uneori, in zilele bune. Cuvintele suna altfel la ei. Sunt mai melodioase.

Bate la usa. Deschid. Ii las sa monteze interfonul. Imi fac un ice frappe. Pun Magic FM sa incep ziua incet. Spal vasele si imi amintesc ca e saptamana mea de curatenie. Ghinion, la 2:30 am programare la salon, diseara am nunta.

Imi amintesc de blog si rememorez post-urile. Imi placea sa scriu. Oare de ce nu o mai fac? Lipsa de timp, imi zic. Dar trebuie. Am cam lasat in urma ceea ce imi placea. I-am pus pe ceilalti inainte si am uitat de mine. De azi, prioritara sunt eu.  Asa cum e normal.

Si daca m-am trezit, sa incepem bine:

Vino sa vorbim la lumina lumanarilor!

Tags

27 martie, daruieste, lumina, ora pamantului, stinge

A mai trecut un an..si iar suntem in febra ultimelor pregatiri pentru evenimentul Ora Pamantului de care suntem extrem de atasati si in care se revarsa concentrarea noastra, acum mai mult ca altadata. Am intrat in linie dreapta si mai sunt 2 zile in care sa ne facem auziti mai mult, mai bine si cu efect rasunator.

Pentru ca asa vom reusi macar, pentru o ora, sa ne daruim…viata. Si daca nu noua, poate celorlalti din urma. Cu siguranta efectul e pe termen lung si vreau sa cred ca macar o persoana va fi recunoascatoare pentru tot ceea ce primeste de la ceilalti, indirect, la un moment dat.

Nu stiu inca ce voi face de Ora Pamantului, dar cu siguranta va fi fara lumina. Pentru ca o voi stinge si voi profita, cel putin o ora, de prietenii cu care ma vad rar, de oamenii dragi care sunt langa mine.

Cel putin o ora, am sa las pamantul sa se odihneasca, sa aiba putere sa ne mai ofere si pe viitor multe lucruri minunate.

Poate ne vedem pe inserat … in parc, la o vorba buna si o imbratisare, in Parcul Izvor! Ce zici, te gasesc acolo?

Te las acum sa tragi cu ochiul la ce am facut…

http://www.youtube.com/watch?v=GuNDIrrlgmY&feature=related

The Lady

L.E: Am schimbat locatia…ne vedem in Carol!

Invitatie la daruit

Tags

copii, daruri, donatii, invitatie, mos nicolae, sarbatori, sfanta macrina

Dragii mei,

In prag de sarbatori, devenim mai buni si mai intelegatori, mai mult ca in orice perioada a anului. Acesta e un post cum sigur ati mai vazut si sigur veti mai vedea.Pentru mine e special insa.

Aseara la 20:30 am intrat pe poarta centrului de copii “Sfanta Macrina“. Eram obosita, dar mergeam din inertie. Mi-a deschis o fata, ce nu avea mai mult de 15 ani si foarte amabila a chemat-o pe dra draguta cu care discutasem la telefon mai devreme. Cu o voce calda, Ana mi-a expus scopul centrului. Au 22 copii permanenti acolo, 15 baieti si 7 fete cu varste intre 7 si 18 ani
In cadrul Centrului de Zi ofera o masa calda pentru aproximativ 60persoane.Mai au si un program in care ajuta tinerii peste 18 ani, cu mancare si haine.
Centrul apartine de Patriarhia Romana si este coordonat de preotul Gabriel, cu care ma voi intalni in decursul saptamanii.
Copii sunt cuminti, politicosi si  foarte veseli, in ciuda faptului ca au fost abandonati sau provin din familii cu situatii precare. Acolo e casa lor. “Doamnele dragute” sunt familia lor.
Lor le-am spus ca voi incerca, pe voi va invit sa ma ajutati sa le aduc zambetul pe buze, macar cateva clipe.
In dimineata de Mos Nicolae vreau sa simta bucuria de a cauta in ghetute si ele sa fie pline.Vreau sa simta ca dorintele se pot indeplini si ca nu au fost uitati.
Ei au nevoie cu precadere de hainute ( pulovere, trening-uri si blugi) pentru copiii ce locuiesc permanent acolo. Insa, daca fiecare dintre noi se poate lipsi de cel putin o haina, o carte sau poate o jucarie, vom reusi sa ii ajutam  macar putin.Daca doriti sa donati sume de bani sau bonuri de masa, indiferent de valoare, eu ma voi ocupa si de cumparaturi, ar avea nevoie cu precadere de fructe si dulciuri.
Mai au nevoie si de voluntari care sa ii mai ajute cu copiii. Ma puteti contacta oricand  sa va dau mai multe detalii, daca doriti sa donati din timpul vostru acestor fiinte pentru care viata a inceput cu stangul, dar care poate continua cu dreptul.

Va doresc sa aveti si voi aceesi stare pe care am avut-o eu cand am parasit centrul de copii, o stare de bine si o portie de energie cat pentru o saptamana pe care am primit-o in doar cateva minute!

 

The Lady

Lumea in care traim

Tags

lume, the killers, traiesc

The Lady

Ganduri de toamna

Tags

amintiri, toamna, trecut, zambet

A trecut acel Septembrie, Luni…a venit Octombrie….friguros, cu raze de soare ce patrund in fiecare por al trupului meu, dar ce nu reusesc sa ma incalzeasca.

Toamna e un nou inceput: elevii incep scoala, studentii se reintorc la facultate, metroul e prea aglomerat si parca imi placea mai mult asta vara:). E plin de oameni ce cauta un nou inceput sau poate doar isi continua drumul vietii in rutina constanta cu care s-au obisnuit.

Pentru mine a adus si mai multa munca, deadline-uri, a sters zambetul de pe chipul mic si a lasat in urma petrecerile. Pentru ca nu mai pot…Pentru ca sunt prea obosita sa ripostez, sa lupt, sa spun NU si sa ma las in voia intamplarii, sa fiu EU.

Imbatranesc? Asta sa fie explicatia starii mele apatice, dar aparent buna? Sau doar nu mai am putere sa merg inainte si sa infrunt lumea intreaga, sa caut ce imi doresc si sa am parte de clipe minunate.

Nu vreau sa traiesc din amintiri, pentru ca nu imi place sa traiesc in trecut, desi o mai fac uneori…

Iti zambesc, imi zambesti, dar oare de ce inca facem asta ? Complezenta?Obligatie? Exista oare si un gram de sinceritate? Cand vorbesc, tu asculti?

The Lady

Nu inca…

Tags

comanda, durere, echitabil, planuri, realitate, senzatie, vise, zambet

E o senzatie ciudata ce simt…dau comanda, dar nu reactioneaza. Incerc iar, dar nu simt decat durere. Nu mai reactioneaza la comenzi…ma intorc cu mintea in trecut.

Am mai trecut prin asta. Am reusit sa cad si sa ma ridic. Cu efort si lacrimi. Atunci am promis ca nu voi mai permite sa se intample iar.

Ma ridic cu greu si incerc sa fac totul ca inainte, e al naibii de greu dar o voi face. Caci inca nu mi-am implinit planurile, inca nu mi-am vazut visele devenind realitate (cel putin nu toate).

Mai am atatea de facut…mai trebuie sa aduc zambete pe buzele unor oameni, trebuie sa luminez ziua cuiva, trebuie sa…Si mai trebuie ca mie sa mi se lumineze ziua, sa imi readuca cineva zambetul pe buze, sa…

Caci e echitabila experienta umana, sau cel putin ar trebui sa fie.Daca va fi sa nu le primesc, e ok. Dar trebuie sa le daruiesc

The Lady

P.S : mi-ar placea sa le primesc, totusi

Despre oameni si multinationale

Tags

cultura organizationala, multinationale, oameni, online, Orange

Online-ul e un mare miracol al timpului meu. Nu sunt dependenta de laptop, doar de mail

Imi dau seama ca imi ofera insa uneori informatii vitale si alteori doar franturi pentru a ma lasa pe mine sa descopar  lucrurile ce ma intereseaza.

Navigand dintr-o pagina in alta pe LinkedIn am descoperit cateva lucruri interesante despre influenta multinationalelor. Nu e un mister faptul ca experienta de la Orange a reprezentat o perioada minunata si ca oamenii de acolo au avut un aport considerabil la formarea mea ca om, dar si ca profesionist.

Am vazut azi destul de multe profile pe acest site, in care  am regasit persoane pe care le-am cunoscut personal sau al caror nume il recunosc dupa informari sau de pe intranet.Noroc ca am o buna memorie a numelor

Am descoperit ca multi au avansat si de asemenea ca multi au parasit corabia. Insa ce  e  m-a surprins a fost faptul ca s-au indreptat tot spre multinationale. Majoritatea, caci sunt si exceptii (si ma includ si eu in aceasta categorie).

Nu consider ca vreuna din variante e gresita. Ambele oportunitati ofera avantaje si dezavantaje. Ar fi inutil sa fac aici o parelela despre aceasta alegere: multinationala sau firma nationala. Insa observ aceasta tendinta a oamenilor ce au experienta culturii organizationale dintr-o multinationala sa se indrepte spre acelasi tip de cultura organizationala.

Pentru ca trebuie sa recunoastem ca exista un mic numar de firme din Romania care  au o cultura organizationala sau cel putin o vaga idee despre ce reprezinta si care e scopul ei. Obisnuinta unui sistem bine pus la punct dar cu o alta provocare sau doar un alt pachet salarial. Insa indiferent de motiv, am vazut nume mari de angatori ce au reprezentat o alta alegere : IBM, Microsoft, Ipsos, Reader’s Digest, Hp, Oracle, Ernst&Young, etc.

Vreau sa cred ca am capatat destula incredere, suficiente cunostinte si ca am ramas cu prieteni care isi continua calatoria profesionala acolo unde simt ca le e bine.

Nu mai conteaza unde ai lucrat, cu cine sau pentru cine si nici salariul pe care l-ai avut. In final conteaza cu ce ramai, cine iti e aproape si cel mai important cine esti si ce ai devenit.

The Lady

Nu mai …

E deja prea mult..ceva se intampla cu mine, nu mai suport …ma termina si nu se mai opreste. Imi place vara, dar nu si canicula. Inteleg sa fie cald, dar e prea cald, e prea mult…Inainte eram fericita vara, caci urasc frigul. Acum nu mai suport la fel de bine si e deja disperant sa vezi ca e si mai cald, ca sunt in zona cu cod galben de canicula. Noroc cu AC de la birou, dar nu il mai suport uneori nici pe el, nu ma mai lasa sa ma concentrez, sa imi fac treaba cum trebuie.

Stratul de ozon care ar trebui sa ne protejeze se pare ca nu mai face fata, caci razele de soare nu ne mai mangaie bland , ci ard. Poate ca meritam ce primim pentru ca nu stim sa avem grija de ‘cadourile’ naturii.

Totul are un rost in viata si tot ce primim are un scop. Tot cu ce ne confruntam ne ajuta sa ne formam ca oameni. Primim lovituri sau impartasim bucurii, invatam sa mergem mai departe.

Asa va fi si acum…astept nerabdatoare zapada, frigul si Craciunul  sa pot sa ii cer Mosului cadouri

The Lady