Invitatie la daruit

Dragii mei,

In prag de sarbatori, devenim mai buni si mai intelegatori, mai mult ca in orice perioada a anului. Acesta e un post cum sigur ati mai vazut si sigur veti mai vedea.Pentru mine e special insa.

Aseara la 20:30 am intrat pe poarta centrului de copii “Sfanta Macrina“. Eram obosita, dar mergeam din inertie. Mi-a deschis o fata, ce nu avea mai mult de 15 ani si foarte amabila a chemat-o pe dra draguta cu care discutasem la telefon mai devreme. Cu o voce calda, Ana mi-a expus scopul centrului. Au 22 copii permanenti acolo, 15 baieti si 7 fete cu varste intre 7 si 18 ani
In cadrul Centrului de Zi ofera o masa calda pentru aproximativ 60persoane.Mai au si un program in care ajuta tinerii peste 18 ani, cu mancare si haine.
Centrul apartine de Patriarhia Romana si este coordonat de preotul Gabriel, cu care ma voi intalni in decursul saptamanii.
Copii sunt cuminti, politicosi si  foarte veseli, in ciuda faptului ca au fost abandonati sau provin din familii cu situatii precare. Acolo e casa lor. “Doamnele dragute” sunt familia lor.
Lor le-am spus ca voi incerca, pe voi va invit sa ma ajutati sa le aduc zambetul pe buze, macar cateva clipe.
In dimineata de Mos Nicolae vreau sa simta bucuria de a cauta in ghetute si ele sa fie pline.Vreau sa simta ca dorintele se pot indeplini si ca nu au fost uitati.
Ei au nevoie cu precadere de hainute ( pulovere, trening-uri si blugi) pentru copiii ce locuiesc permanent acolo. Insa, daca fiecare dintre noi se poate lipsi de cel putin o haina, o carte sau poate o jucarie, vom reusi sa ii ajutam  macar putin.Daca doriti sa donati sume de bani sau bonuri de masa, indiferent de valoare, eu ma voi ocupa si de cumparaturi, ar avea nevoie cu precadere de fructe si dulciuri.
Mai au nevoie si de voluntari care sa ii mai ajute cu copiii. Ma puteti contacta oricand  sa va dau mai multe detalii, daca doriti sa donati din timpul vostru acestor fiinte pentru care viata a inceput cu stangul, dar care poate continua cu dreptul.

Va doresc sa aveti si voi aceesi stare pe care am avut-o eu cand am parasit centrul de copii, o stare de bine si o portie de energie cat pentru o saptamana pe care am primit-o in doar cateva minute!

 

The Lady

Lumea in care traim

The Lady

Ganduri de toamna

A trecut acel Septembrie, Luni…a venit Octombrie….friguros, cu raze de soare ce patrund in fiecare por al trupului meu, dar ce nu reusesc sa ma incalzeasca.

Toamna e un nou inceput: elevii incep scoala, studentii se reintorc la facultate, metroul e prea aglomerat si parca imi placea mai mult asta vara:). E plin de oameni ce cauta un nou inceput sau poate doar isi continua drumul vietii in rutina constanta cu care s-au obisnuit.

Pentru mine a adus si mai multa munca, deadline-uri, a sters zambetul de pe chipul mic si a lasat in urma petrecerile. Pentru ca nu mai pot…Pentru ca sunt prea obosita sa ripostez, sa lupt, sa spun NU si sa ma las in voia intamplarii, sa fiu EU.

Imbatranesc? Asta sa fie explicatia starii mele apatice, dar aparent buna? Sau doar nu mai am putere sa merg inainte si sa infrunt lumea intreaga, sa caut ce imi doresc si sa am parte de clipe minunate.

Nu vreau sa traiesc din amintiri, pentru ca nu imi place sa traiesc in trecut, desi o mai fac uneori…

Iti zambesc, imi zambesti, dar oare de ce inca facem asta ? Complezenta?Obligatie? Exista oare si un gram de sinceritate? Cand vorbesc, tu asculti?

The Lady

Nu inca…

E o senzatie ciudata ce simt…dau comanda, dar nu reactioneaza. Incerc iar, dar nu simt decat durere. Nu mai reactioneaza la comenzi…ma intorc cu mintea in trecut.

Am mai trecut prin asta. Am reusit sa cad si sa ma ridic. Cu efort si lacrimi. Atunci am promis ca nu voi mai permite sa se intample iar.

Ma ridic cu greu si incerc sa fac totul ca inainte, e al naibii de greu dar o voi face. Caci inca nu mi-am implinit planurile, inca nu mi-am vazut visele devenind realitate (cel putin nu toate).

Mai am atatea de facut…mai trebuie sa aduc zambete pe buzele unor oameni, trebuie sa luminez ziua cuiva, trebuie sa…Si mai trebuie ca mie sa mi se lumineze ziua, sa imi readuca cineva zambetul pe buze, sa…

Caci e echitabila experienta umana, sau cel putin ar trebui sa fie.Daca va fi sa nu le primesc, e ok. Dar trebuie sa le daruiesc

The Lady

P.S : mi-ar placea sa le primesc, totusi

Despre oameni si multinationale

Online-ul e un mare miracol al timpului meu. Nu sunt dependenta de laptop, doar de mail

Imi dau seama ca imi ofera insa uneori informatii vitale si alteori doar franturi pentru a ma lasa pe mine sa descopar  lucrurile ce ma intereseaza.

Navigand dintr-o pagina in alta pe LinkedIn am descoperit cateva lucruri interesante despre influenta multinationalelor. Nu e un mister faptul ca experienta de la Orange a reprezentat o perioada minunata si ca oamenii de acolo au avut un aport considerabil la formarea mea ca om, dar si ca profesionist.

Am vazut azi destul de multe profile pe acest site, in care  am regasit persoane pe care le-am cunoscut personal sau al caror nume il recunosc dupa informari sau de pe intranet.Noroc ca am o buna memorie a numelor

Am descoperit ca multi au avansat si de asemenea ca multi au parasit corabia. Insa ce  e  m-a surprins a fost faptul ca s-au indreptat tot spre multinationale. Majoritatea, caci sunt si exceptii (si ma includ si eu in aceasta categorie).

Nu consider ca vreuna din variante e gresita. Ambele oportunitati ofera avantaje si dezavantaje. Ar fi inutil sa fac aici o parelela despre aceasta alegere: multinationala sau firma nationala. Insa observ aceasta tendinta a oamenilor ce au experienta culturii organizationale dintr-o multinationala sa se indrepte spre acelasi tip de cultura organizationala.

Pentru ca trebuie sa recunoastem ca exista un mic numar de firme din Romania care  au o cultura organizationala sau cel putin o vaga idee despre ce reprezinta si care e scopul ei. Obisnuinta unui sistem bine pus la punct dar cu o alta provocare sau doar un alt pachet salarial. Insa indiferent de motiv, am vazut nume mari de angatori ce au reprezentat o alta alegere : IBM, Microsoft, Ipsos, Reader’s Digest, Hp, Oracle, Ernst&Young, etc.

Vreau sa cred ca am capatat destula incredere, suficiente cunostinte si ca am ramas cu prieteni care isi continua calatoria profesionala acolo unde simt ca le e bine.

Nu mai conteaza unde ai lucrat, cu cine sau pentru cine si nici salariul pe care l-ai avut. In final conteaza cu ce ramai, cine iti e aproape si cel mai important cine esti si ce ai devenit.

The Lady

Nu mai …

E deja prea mult..ceva se intampla cu mine, nu mai suport …ma termina si nu se mai opreste. Imi place vara, dar nu si canicula. Inteleg sa fie cald, dar e prea cald, e prea mult…Inainte eram fericita vara, caci urasc frigul. Acum nu mai suport la fel de bine si e deja disperant sa vezi ca e si mai cald, ca sunt in zona cu cod galben de canicula. Noroc cu AC de la birou, dar nu il mai suport uneori nici pe el, nu ma mai lasa sa ma concentrez, sa imi fac treaba cum trebuie.

Stratul de ozon care ar trebui sa ne protejeze se pare ca nu mai face fata, caci razele de soare nu ne mai mangaie bland , ci ard. Poate ca meritam ce primim pentru ca nu stim sa avem grija de ‘cadourile’ naturii.

Totul are un rost in viata si tot ce primim are un scop. Tot cu ce ne confruntam ne ajuta sa ne formam ca oameni. Primim lovituri sau impartasim bucurii, invatam sa mergem mai departe.

Asa va fi si acum…astept nerabdatoare zapada, frigul si Craciunul  sa pot sa ii cer Mosului cadouri

The Lady

In cinstea ta…

Imi amintesc de tine acum, Scumpule… vag, caci ai disparut. Intai ca un hot in miez de zi torida de vara, apoi in noaptea primavaratica racoroasa. La fel ca si sentimentele noastre, ai disparut. Ai luat zambete si vise, lacrimi si nopti nebune.

Iti vad chipul uneori din troleul aglomerat cand trec prin zona si ma intreb ce faci. Te sterg repede din memorie, caci nu te mai doresc in ochii mei. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa invat ca o lovitura de gratie aduce intotdeauna si ceva bun. Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa uit iubirea bolnavicioasa si ca m-ai deschis alt drum.

Spre un altul care se aseamana cu tine totusi, dar poseda mai multa eleganta si are..acel ‘je ne sais quoi’. Si care a stiut sa ma duca intr-o lume in care 2 reprezinta deja prea mult…o lume in care nu e loc decat pentru sine.

Si ii multumesc si lui, ca m-a ajutat sa bifez o aventura in viata, un ‘must do’ sau ‘must have in life’, ca mi-a aratat ca pot fi puternica, mai mult decat pana acum. Ca am puterea sa rad cand lumea mi-e prabusita si ca pot sa o refac mai bine si mai frumos decat inainte. Ca pot sa iert…

Azi le multumesc lor, cand zambesc scriind post’ul asta si privesc triumfatoare catre viitor… caci eu sunt centrul universului meu si niciodata EL.

The Lady

Dedublare

Traim in ireal, intr-o lume a mastilor si a nevoii de a ascunde cine suntem cu adevarat. Ne complacem in situatii si ne aruncam in valtoarea vietii ca si cum ar fi salvarea,mantuirea.

Insa ce nu stim e ca …nu vom gasi lumina drumului pana cand nu vom arunca mastile pe care le avem, pe care le purtam si pe care le schimbam in functie de cei cu care discutam.

Si eu port masti, si tu o faci…diferenta dintre noi e ca eu renunt la ea la timp, inainte sa devina parte determinanta a mea ca si om. O reiau cand e nevoie, nu voi minti, dar tu stii sa faci asta? Stii cum sa te protejezi  de …tine? Sa ramai TU, cu tot ce ai mai bun ? Si de ce nu, sa iti pastrezi si raul dozat din fiecare om care sa te apere ?

Raspunde-ti la o intrebare: unde  e masca mea acum? O port sau ma poarta?

Constat insa ca sunt momente in care e bine sa iti pastrezi masca mai mult timp, caci te va feri de replicile spumoase ale celorlalti ,de privirile malitioase si de tristete.

‘Cu rabdarea treci marea’, ziceam deunazi. Am trecut-o, desi rabdarea nu e chiar prietena mea cea mai buna.Insa nici macar ea nu a reusit sa aduca lumina in drumul meu. Sa imi reiau masca sau sa raman eu ?Eu in micul meu univers sau eu in universul celorlalti?

Inca ma gandesc…o sa afli pe parcurs

The Lady

Trecut in prezent

Se spune ca e bine ca trecutul sa ramana trecut. Dar ce faci cand prezentul joaca necinstit si deschide trecutul uitat ?

Cum treci peste asta ? Peste trairi pe care le-ai ingropat, peste vorbe si mai ales peste fapte?

Care e reactia fireasca? Plangi ? Afisezi un zambet de gheata? Te prefaci? Atat de multe intrebari si raspunsuri…nici macar nu stiu daca vreunul e cel corect.

Cand primesti o palma intoarce si celalalt obraz,  spun unii mai intelepti ca mine. Nu stiu daca e  atitudinea potrivita insa intr-o lume in care in apropiere e cineva mereu gata sa te calce in picioare si sa se bucure de fiecare esec sau lacrima, e mai bine sa fii prudent.

Apeleaza la cei dragi care sunt langa tine:) Ei sunt cei care vor vedea lucrurile obiectiv cand nu mai judeci clar , cand simti ca lumea se prabuseste…caci e suficienta o clipa sa mori incet, agonic.

Viata e plina de suturi care au menirea sa ne arunce in fata scenei vietii pentru ca se pare ca noi nu suntem in stare singuri. Accepta-le si invata (daca poti) din ele. Ridica-te, scutura-te de praf  si mergi mai departe. Drept si calm, mai sigur si mai vesel.

E vremea ta…tu esti actorul principal acum…

The Lady

Sex & Magic

Incerc sa fac o recenzie urgenta pentru maine si imi canta in urechi piesa asta care suna foarte bine si incita…iti da chef de…viata, te provoaca sa te incui in casa cateva ore cu iubitul si sa uiti de ceilalti…desi daca ma gandesc bine, ce nevoie am sa fiu in casa?

The Lady